Dicţionar englez-român |
BLITZ
Pronunție (USA): | (GB): |
Traducere în limba română
blitz (germ.) I. substantiv
1. (şi blitzkrieg) război fulger.
2. bombardament aerian masiv;
the Blitz atacurile aeriene asupra Londrei în 1940-41.
3. (mil. sl.) alergătură; du-te-vino, pripeală (înainte de inspecţie).
4. atac prin surprindere (nu neapărat aerian).
5. (pol.) acţiune sau campanie rapidă şi eficace.
6. (mil. sl.) conferinţă importantă.
blitz (germ.) II. verb A. tranzitiv
1. a bombarda, a distruge;
blitzed city oraş bombardat.
2. (mil. sl.) (despre ostaş) to be blitzed a fi scos la raport.
blitz (germ.) II. verb B. intranzitiv
1. (şcol. sl.) a Iipsi de la oră; a nu se prezenta la un examen.
2. (mil. sl.) a-şi curăţa ţinuta şi echipamentul în mare grabă (înainte de inspecţie).